Explozibilul C-4, o istorie ce începe cu Războiul din Vietnam și continuă până în prezent

Al Doilea Război Mondial a fost catalizatorul nenumăratelor noi tehnologii pe care le folosim și astăzi. De la medicamente precum penicilina la bomba atomică și chiar M&Ms – inovațiile din timpul războiului continuă să ne modeleze viața de zi cu zi. Același lucru se întâmplă și cu explozibilul C-4.

Pentru oamenii din Ucraina care luptă în prezent în războiul început de Rusia, inovațiile în materie de explozibili și alte arme sunt cheia supraviețuirii.

• Cum s-a vândut comuniştilor masonul şi marele scriitor Sadoveanu. Apoi a asistat impasibil la închiderea în…
• Lucreţiu Pătrăşcanu, comunistul care nu semăna deloc cu „parveniţii” din PCR

Unul dintre aceștia, explozibilul C-4, a fost important încă din zilele Războiului din Vietnam.

Explozibilul C-4 în Războiul din Vietnam

C-4, cunoscut și sub denumirea de Composition C-4, este un explozibil plastic care a fost proiectat pentru prima dată în 1956.

Textura sa maleabilă, asemănătoare argilei, și stabilitatea relativă fac ca C-4 să fie ideal pentru utilizarea în luptă, deoarece este mai ușor de transportat, poate fi modelat pentru a se potrivi oricărei forme și nu va detona atunci când este expus la șocuri fizice, spre deosebire de alți explozivi.

Potrivit War History Online, C-4 folosește un exploziv chimic cunoscut sub numele de RDX, care a fost dezvoltat pentru prima dată atât de Marea Britanie, cât și de Germania în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Însă abia după Războiul din Vietnam, C-4 capătă un rol de exploziv și de resursă. A fost folosit în mine precum emblematica mină M18 Claymore, în care a fost utilizată o formă anterioară de C-4, cunoscută sub numele de C-3.

Mina Claymore și explozibilul C-4

Mina Claymore a fost dezvoltată de Norman Macleod în 1952 și a devenit în curând o linie cheie de atac în timpul războaielor din Coreea și Vietnam. Spre deosebire de alte mine terestre, Claymore este un explozibil direcțional care poate fi detonat la comandă. Odată detonată cu telecomanda, mina explodează și împroașcă bile metalice care acționează ca niște gloanțe, sfâșiind oameni, clădiri și vehicule.

Minele Claymore erau, de asemenea, o sursă excelentă pentru ca soldații să obțină C-4 pentru uz personal. Dincolo de utilizarea sa ca explozibil, C-4 a servit mai multor alte scopuri în timpul războiului din Vietnam. Atunci când este aprins, C-4 arde ca o sursă de combustibil și nu explodează, ceea ce a fost util pentru soldații care căutau să-și încălzească mâncarea sau să scape de umezeala junglei.

De asemenea, trupele de teren și-au dat seama că ingerarea de C-4 produce o senzația de drogare similară cu a etanolului din benzină. Însă explozibilul C-4 nu a fost ingerat doar ca drog, dar și pentru a face pe cineva să pară suficient de bolnav încât să-și poată lua concediu medical sau să fie complet eliberat din armată.

Războiul împotriva terorismului

Încă de la dezvoltarea sa în 1952, C-4 a fost folosit în majoritatea conflictelor globale majore, inclusiv în războiul global împotriva terorismului.

Potrivit Departamentului de Securitate Internă al Statelor Unite, C-4 este unul dintre explozibilii preferați pe care Al-Qaeda îi folosește pentru a-și antrena membrii. Deoarece C-4 este produs doar în SUA, se găsește doar în țările cu conexiuni cu armata SUA (însă există rapoarte conform cărora și Iranul produce C-4).

Explozibilul C-4 a fost folosit de teroriști în timpul bombardării U.S.S. Cole, din anul 2000, la atentatele de la cluburile de noapte din Bali, din 2002, și la atentatul din 1996 asupra Turnurilor Khobar, din Arabia Saudită. De asemenea, este folosit frecvent în dispozitive explozive improvizate (IED) în Irak.

C-4 a fost folosit și de armata Statelor Unite în timpul războaielor din Irak și Afganistan.

C-4 în prezent: conflictul dintre Rusia și Ucraina

Recent, Departamentul de Apărare al Statelor Unite a trimis un nou pachet de ajutor de 800 de milioane de dolari pentru conflictul din Ucraina, care include noi capacități pentru forțele și aliații ucraineni de a folosi explozivi C-4 și echipamente de demolare pentru depășirea obstacolelor, precum și mine anti-personal M18A1 Claymore „configurate pentru a fi în concordanță cu Convenția de la Ottawa”.

Nu se știe cu precizie dacă Rusia folosește C-4 sau alți explozibili plastici, dar aceștia sunt probabil utilizați în demolări militare pentru a îndepărta obstacolele. Din păcate, adevărata îngrijorare constă în celelalte arme explozive oribile pe care Rusia le folosește în Ucraina.

Arme folosite de Rusia în actualul conflict

Bombele cu dispersie sunt una dintre armele pe care Rusia le-a folosit în atacul lor, în ciuda Convenției din 2010 privind munițiile cu dispersie, care a interzis utilizarea lor în 123 de țări din cauza numărului mare de victime civile pe care le produceau.

Rusia folosește și bombe termobarice în Ucraina, o armă terifiantă supranumită și „bombă cu vid”. Bomba conține o canistra de combustibil și două încărcături explozive. Prima încărcătură dispersează combustibilul ca un nor mare de gaz, iar a doua încărcătură aprinde combustibilul, transformându-l într-o minge de foc care consumă rapid oxigenul.

Nu numai că bombele termobarice distrug clădirile sau echipamentele, dar pot crea și un efect de vid care rupe plămânii soldaților și civililor din apropiere.

Percepția asupra utilizării C-4 s-a schimbat drastic de când a fost introdus pentru prima dată în anii 1950. Astăzi, C-4 este folosit mai puțin ca o armă și mai mult ca un instrument pe care soldații îl folosesc în demolări pe și în afara câmpului de luptă.

Deși au fost creați explozibili mai distructivi și mai sofisticați de când a fost introdus pentru prima dată, C-4 nu va dispărea prea curând.

Vă recomandăm să citiți și:

Arme explozive în Ierusalimul medieval din timpul cruciadelor. Cum arătau grenadele antice?

Test de cultură generală. În ce lună a început Primul Război Mondial?

Nasturii de cositor și retragerea armatei lui Napoleon din Rusia

Mauser Karabiner 98k. Cum a fost folosită pușca legendară de-a lungul istoriei?